Deși observăm un progres enorm în tehnologiile adoptate de mașini, vapoare și avioane, răul de mișcare rămâne o problemă cu care multe persoane se confruntă atunci când călătoresc. Răul de mișcare este, de fapt, o reacție a corpului la stimuli contradictorii. Studiile clinice au arătat că ghimbirul este un remediu eficient și sigur pentru răul de mișcare la adulți și copii.
Răul de mișcare este o stare neplăcută care apare atunci când persoanele sunt supuse la mișcare sau la percepția mișcării. Aceasta are ca rezultat simptomele comune de greață, amețeală non-vertigioasă și stare de rău. În general, se consideră că este de origine fiziologică. Aproape toți indivizii o resimt dacă sunt expuși la suficienți stimuli de mișcare.
Deși mișcarea asociată cu călătoriile este cea mai frecvent raportată formă a sindromului, acesta are și alte denumiri cu caracteristici ușor diferite. Aceste afecțiuni similare au fost denumite rău de mare, rău de călătorie, rău de spațiu și rău cibernetic.
Cum se produce răul de mișcare?
Creierul estimează mișcarea pe baza informațiilor primite de la receptorii vestibulari, vizuali și proprioceptivi. Cel mai probabil, răul de mișcare apare atunci când stimulii aplicați acestor receptori par a fi în conflict. Acest conflict aparent provoacă simptome mai severe atunci când pacientul este mișcat pasiv la anumite frecvențe. Este mult mai puțin frecvent în timpul mișcărilor active, cum ar fi mersul pe jos sau înotul.
Cum se manifestă răul de mișcare?
Greața este simptomul caracteristic, dar este frecvent precedată de mai multe simptome mai subtile. Aceste simptome anterioare sunt descrise în mod obișnuit ca fiind o stare de rău generalizată (stare de rău), somnolență, oboseală și iritabilitate. Acestea pot fi destul de subtile și pot fi ușor confundate cu reacții emoționale la situație. O senzație timpurie de „conștientizare a stomacului”, descrisă ca o senzație de plenitudine și disconfort în epigastru, este frecvent primul simptom raportat.
Greața și vărsăturile în cazul răului de mișcare pot fi destul de severe.
Poate apărea sindromul Sopite, care este o constelație de simptome ce implică apatie, depresie, dezinteres pentru activități și o participare redusă la activitățile de grup. Acestea și alte simptome neurofiziologice, cum ar fi letargia și agitația, pot persista o perioadă de timp după ce stimulii de mișcare au încetat.
Senzația de mișcare persistă frecvent după încetarea mișcării. Acest sindrom, numit mal de debarque, este considerat îngrijorător dacă durează mai mult de 3 zile.
Cine este predispus să sufere de rău de mișcare?
Persoanele care au experimentat anterior răul de mișcare sunt mult mai predispuse să îl experimenteze din nou. Femeile însărcinate, pacienții cu sindroame sau boli vestibulare anterioare care au o tendință spre greață și pacienții cu antecedente de migrene prezintă mai frecvent rău de mișcare decât alte persoane.
Cum procedăm dacă suferim de rău de mișcare?
Prevenirea este mult mai eficientă decât încercarea de a „vindeca” simptomele odată ce acestea au început. Atât tratamentele farmacologice, cât și cele nefarmacologice sunt mai eficiente dacă sunt aplicate înainte de aplicarea stimulilor de mișcare și, cu siguranță, ar trebui să funcționeze cel mai bine dacă sunt aplicate înainte de apariția unor simptome semnificative.
Prevenția non-farmacologică
Deși tratamentele farmacologice pentru răul de mișcare sunt, în general, foarte eficiente, ar trebui încercate și tratamentele non-farmacologice pentru prevenire. Recunoașterea situațiilor și a mișcărilor care sunt susceptibile de a produce rău de mișcare este cel mai important factor pentru a permite prevenirea simptomelor. Reducerea la minimum a cantității de informații senzoriale vestibulare, vizuale și proprioceptive conflictuale este obiectivul majorității tratamentelor non-farmacologice. Evitarea completă a stimulilor incomozi de mișcare prin faptul că nu mai călătorim nu este practică, dar selectarea vehiculelor care produc o cantitate minimă de mișcare poate fi de ajutor. Navele mari pe o mare calmă, mașinile confortabile (călătorind pe scaunele din față) și trenurile care accelerează lin produc mai puține simptome decât bărcile mici pe vreme agitată, autobuzele pe drumuri de munte și trenurile care se balansează.
Obișnuință
Persoanele care se acomodează încet la stimulii de mișcare au, în general, simptome mai puțin severe. De exemplu, dacă ne pregătim pentru o călătorie pe mare, ar fi o idee bună să vizităm nava la doc cât mai devreme posibil și să petrecem cât mai mult timp pe navă în intr-un port calm înainte de a experimenta oceanul deschis.
Poziționarea pe vehicul
În cazul unei deplasări pe mare, selectarea celei mai stabile porțiuni a navei este utilă. Cel mai bine este să încercăm să ne alegem un loc în apropierea liniei centrale a navei și cel mai aproape de sol sau de linia de plutire. Locațiile sub punte și cele la înălțime în navă produc adesea cea mai inconfortabilă mișcare.
Susținerea capului pentru a minimiza mișcarea suplimentară a capului și pentru a reduce tensiunea de la nivelul gâtului ajută la reducerea atât a stimulilor vestibulari, cât și a celor proprioceptivi.
După ce au fost făcute toate încercările de a reduce cantitatea de mișcare, se pot încerca ajustări ale caracteristicilor mișcării. Orientarea cu fața înainte sau în linie cu direcția celei mai mari mișcări poate reduce cantitatea de mișcare în afara axei, ceea ce poate reduce simptomele. Înclinarea capului pe spate cu 30º sau mai mult poate atenua simptomele prin izolarea mișcării pe o singură axă în cadrul canalului semicircular.
Încercarea de a reduce stimulii vizuali contradictorii poate fi cel mai bine realizată prin încercarea de a menține un orizont vizual stabil cu o vedere cât mai largă posibil. Privirea în jos, la podea sau la apă, poate părea confortabilă, dar privitul orizontului sau privitul în sus are mai multe șanse de a minimiza simptomele. Este bine să evităm spațiile închise fără un orizont precis. Sunt de preferat locurile de la fereastră și locațiile în aer liber. Dacă este posibil, este optim să privim înainte, spre sursa mișcării, pentru a putea anticipa mișcările.
Poziția corpului este, de asemenea, foarte importantă. Pe lângă reducerea la minimum a mișcării capului și a răsucirii gâtului în raport cu corpul nostru, ar trebui să stăm orientați cu fața înainte în locația vehiculului cu mișcare minimă. Starea în siguranță cu genunchii flexați și anticiparea activă a mișcării poate fi eficientă.
În cele din urmă, statul complet întins (cu ochii închiși) reduce adesea simptomele la un nivel controlabil, probabil prin alinierea aportului proprioceptiv simetric al întregului corp.
Evitarea altor stimuli nocivi care pot accentua răul de mișcare
Discutarea simptomelor răului de mișcare precipită adesea starea și crește frecvent severitatea simptomelor la persoanele cu simptome ușoare. Este recomandat să încercăm să reducem cât mai mulți alți stimuli nocivi posibil. Evităm orice stimuli nocivi, cum ar fi mirosurile, în special mirosul de hidrocarburi. Evitarea alcoolului și a altor substanțe care produc greață este esențială. Încetarea fumatului poate reduce simptomele. Cofeina poate crește greața unor persoane. S-a demonstrat că respirația controlată poate suprima simptomele în cazurile ușoare.
De asemenea, trebuie să evităm să ne deshidratăm, să ne fie prea frig, prea cald sau orice alte surse de disconfort.
Importanța factorilor psihologici și emoționali în experiența răului de mișcare nu poate fi trecută cu vederea. Persoanele care au anxietate în legătură cu alte părți ale experienței lor de călătorie sunt mult mai susceptibile de a raporta senzațiile de rău de mișcare ca fiind extrem de neplăcute, în timp ce acele persoane care depășesc frecvent stimuli nocivi neplăcuți raportează adesea răul de mișcare ca fiind un inconvenient minor.
Referințe:
- Golding JF, Gresty MA. Motion sickness. Curr Opin Neurol. 2005 Feb. 18(1):29-34
- Lawson BD, Mead AM. The sopite syndrome revisited: drowsiness and mood changes during real or apparent motion. Acta Astronaut. 1998 Aug-Sep. 43(3-6):181-92
- Cha YH. Mal de debarquement. Semin Neurol. 2009 Nov. 29(5):520-7
- Stern RM, Hu S, LeBlanc R, Koch KL. Chinese hyper-susceptibility to vection-induced motion sickness. Aviat Space Environ Med. 1993 Sep
- Chan G, Moochhala SM, Zhao B, Wl Y, Wong J. A comparison of motion sickness prevalence between seafarers and non-seafarers onboard naval platforms. Int Marit Health. 2006
- Klosterhalfen S, Kellermann S, Pan F, Stockhorst U, Hall G, Enck P. Effects of ethnicity and gender on motion sickness susceptibility. Aviat Space Environ Med. 2005 Nov. 76(11):1051-7
- Brainard A, Gresham C. Prevention and treatment of motion sickness. Am Fam Physician. 2014 Jul 1. 90 (1):41-6
- Holtmann S, Clarke AH, Scherer H, Höhn M. The anti-motion sickness mechanism of ginger. A comparative study with placebo and dimenhydrinate. Acta Otolaryngol. 1989 Sep-Oct. 108(3-4):168-74
- Keshavarz B, Stelzmann D, Paillard A, Hecht H. Visually induced motion sickness can be alleviated by pleasant odors. Exp Brain Res. 2015 May. 233 (5):1353-64
- Murdin L, Golding J, Bronstein A. Managing motion sickness. BMJ. 2011
- Yen Pik Sang FD, Golding JF, Gresty MA. Suppression of sickness by controlled breathing during mildly nauseogenic motion. Aviat Space Environ Med. 2003